Perplexitate
Scriptura g-ului e scrisă în noi,
Un murmur, nenorocite idei.
Imaginează-ţi diluate valori,
Vibrante variaţi de pale culori,
Şi noi, umplute viori cu nevoi.
Tânăra culoare pluteşte pe căi,
Pe urme de deal, de munte, de văi,
Se izbeşte de zare, de mare, în noi.
Pe plaja avidă cadavre plutesc ca-n abis,
Substanţa vieţii e un vis – apocalips,
O disperare intensă fără compromis.
Dimensiuni zugrăvite zbiară inutil,
Intersecţii frivole variaza-n versatil,
Culorile-n nuanţă devin subtil,
Esenţa se îngână firavă, umil
Spaţiul e plin de nove, e viril...
Concepţia realităţii la primul echinox,
Constituie o cauză perplexă-n paradox.