Inabilitatea de a zbura

Fabrica de lumină factorializează firav veştede visuri,
plânset de păsări pluteşte pe cai liberi. Valuri în pâlcuri,
zugrăvesc zbierând orizontul zbuciumat de gândiuri.
Verdele se lepăda în fragmente de codru, fugea clocotind,
căţărându-se pe trepte disperate. Sânziene treceau vuind,
albastru nevăzut al cerului morbid, praful pulsa îngheţând...
Cristale de cleştar creşteau pe creştetul cerşetorului de viaţă,
implorând armonia să renască fericirea din masca de gheaţă,
uitând aforismele atrofiate-n splendoarea iluziei din ceaţă.
Târându-şi speranţa pe culmi de apogeu, zâmbind din greaţă,
adeseori ca o paiaţă, cărându-şi umerii doar să supravieţuiască,
n-avea abilitatea să înţeleagă de ce răul e lăsat să făurească?
O dramă tristă-n tragedia umorului învins, iluzia vieţii sa închis,
vagabondul piere în abis murind fără ieşire, ce mare compromis,
a fugărit fantome, fără abilitatea de-a zbura liber ori plutii deschis.